I. Înfiinţarea şcolii
• În 1870 oraşul Botoșani avea 39.941 locuitori, fiind depășit de Bucureşti, Iaşi şi Galaţi. Oraşul nu avea o şcoală secundară de fete; au funcţionat, în anii 1840-1897, un număr de 10 pensioane care şcolarizau, totuşi, un număr mic de fete, din „lumea bună”.
• În 1859 se înfiinţează în Botoşani un gimnaziu de băieţi, ce devine liceu în 1868. Spre sfârşitul sec. XIX, personalităţi de seamă ale orașului acţionează insistent pentru înfiinţarea unei şcoli secundare pentru fete.
• C. Gh Savinescu, directorul Liceului „A.T. Laurian”, membru în Consiliul Judeţean, este în fruntea acestor acţiuni.
• La 30 martie 1887, Comitetul Permanent al Judeţului Botoşani hotărăşte alocarea sumei de 15.000 lei pentru subvenţionarea Şcolii secundare de fete, care, după aprobarea ministerului, trebuia să ia fiinţă începând cu 1 septembrie 1887.
• La 4 septembrie 1887, Ministerul Instrucțiunii Publice, prin Ordinul nr. 11.983, aprobă înfiinţarea şcolii, stabilind şi încadrarea acesteia. Ordinul este semnat de ministrul Spiru C. Haret.
Şcoala funcţionează în cadrul Liceului „A. T. Laurian”, în clasa I reușind să intre, prin examen, 44 de eleve.
• Se închiriază apoi Casa Vasilievici, din Strada Sfinţii Voievozi. Aici funcţionează până în 1890, când se mută în casele Gheorghiade din strada Dragoș Vodă, nr.67.
• La 1 aprilie 1889, Externatul secundar de fete (cum se numea Şcoala Secundară), printr-un Ordin al Ministrului Instrucțiunii, Titu Maiorescu, trece la stat, nemaifiind în subvenţia prefecturii judeţului.
• La sfârșitul primului an școlar, la examenele ce au avut loc, au participat, ca delegaţi ai Ministerului, profesorii universitari Gr. Cobălcescu şi I. Caragiani.
• În anul 1889 vine în rândul corpului profesoral doamna Elena Manu, pe catedra de muzică, transferată de la Externatul Secundar de Fete, Galaţi. Va fi un strălucit cadru didactic până la pensionare (multe referiri despre ea sunt în ziarul lui Scipione Bădescu, ”Curierul Român”).
• La un alt examen de sfârşit de an participă profesorii univesitari Petru Poni şi I. Găvănescu.
• În anul școlar 1891-1892, Externatul, pentru prima dată, funcţionează cu ciclul complet.
• În 1892 se desfăşoară în Botoșani (la Laurian şi Externatul de Fete) o anchetă în legătură cu participarea elevilor la mişcarea socialistă.
• Doamnele profesoare Elena Manu, Ortensia Buzoianu sunt prezente cu concerte şi conferinţe în viaţa spirituală a orașului.
• La 26 octombrie 1896, Externatul se mută în Casele Arapu din strada Marchian.
• 4% dintre elevele care s-au înscris, în zece ani de funcţionare a şcolii, au fost eliminate, din cauza frecvenţei slabe şi a altor motive – exigenţa era necesară într-o asemenea școală de început.
• În mai 1899 s-a aprobat propunerea școlii de a se introduce uniforma școlară, ce era frumoasă și ieftină, purtată cu mândrie de toate elevele.
• Din 7 august 1898 se aplică Regulamentul Școlilor Secundare, „care interzice participarea elevilor la balurile publice, intrarea în cafenele sau taverne, participarea la întrunirile publice” etc.
• O altă profesoară de seamă este doamna Botez Calypso, care a predat limba română. Este autoare de lucrări de critică literară, publicând și poezii.
• La 28 august 1903 se înființează o clasă a V-a comercială. Acum este director Doamna Aglae Theodor, profesoară de istorie, soțul fiind secretar al Camerei de Comerț și Industrie a județului.
• În octombrie 1904, școala se mută în Casele Monoly (astăzi Casa Corpului Didactic).
• La 26 septembrie 1905, Externatul Secundar de Fete este vizitat de Regele Carol I, ca urmare a prezenţei Sale la marile manevre ce s-au desfășurat în Județul Botoșani.
• În 1908 Ministerul Instrucțiunii, împreună cu școala, hotărăsc ca Patron Spiritual al Unității să fie Regina Elisabeta, poeta Carmen Sylva, născută pe 16 decembrie. Începând cu această dată, până în 1947, ea va fi sărbătorită de școală, în această zi.
• Tot în 1908, se înființează o secție de gospodărie în cadrul școlii.
• La 18 decembrie 1912 școala este în doliu la vestea morții lui Spiru C. Haret. („Marele Ministru”, cum l-a numit N. Iorga).
• La 5 august 1915 s-a primit un ordin pentru amenajarea localului de școală, în vederea funcționării unui spital militar.
• Printr-un alt ordin al Ministerului, la cererea Societății „Mama răniților”, elevele școlii confecționează efecte militare, din materiale trimise de societate.
• La 18 februarie 1916, se transmite vestea morții Reginei Elisabeta.
• În 1916, în localul școlii, se organizează Spitalul Regional nr. 284.
• Școala funcționează temporar în Școala Comercială de Băieți, precum și în casa doamnei directoare Hortensia Buzoianu, din Str. Armeană nr. 11.
• Elevele școlii colectează suma de 1260 lei pentru nevoile armatei.
• În 1917 școala împlinea 30 de ani de existență, dar, fiind război, nu s-a sărbătorit nimic.
• În 24 iulie 1919, printr-un Decret-Lege, se hotărăște crearea Comitetelor Școlare.
• La 14 noiembrie 1919, se înființează Comitetul Școlar al Școlii, care va juca un rol deosebit de important. Scopul lui era strângerea de fonduri necesare reparării, dotării și cumpărării unor noi localuri de școală.
• În anul școlar 1919-1920 se înființează și clasa a V-a, școala căpătând un statut nou, cel de Școală Secundară de Fete, Gradul II (echivalent cu liceul).
• Doamna Netty Adam, harnică și pricepută, este numită directoare, în 1920. Acum apar și clasele a VI-a, a VII-a și a VIII-a, încheind ciclul întreg al școlii.
• În 1921-1922, se înființează Cohorta de Cercetașe, condusă de Doamna Netty Adam. Tot în această perioadă, sunt înregistrate rezultate excepționale, cu ocazia unor expoziții la nivel de oraș cu lucrări ale elevelor.
• Doamna Netty Adam participă la Alba Iulia, cu un grup de cercetașe, la actul încoronării Regelui Ferdinand și a Mariei, ca suverani ai României Mari.
• În 1922 se înființează în școală Secțiunea „Crucea Roșie a Tinerimii”, printre primele din țară.
• Școala organizează expoziții cu vânzare, tombole și spectacole cu plată. Scopul era strângerea de fonduri pentru construirea unui local de școală corespunzător.
• În vara anului 1923, se organizează o excursie de 15 zile în țară (evocată în Anuarul școlii).
• La 25 februarie 1923, s-a desfășurat, sub patronajul domnului director D. Vizanty, un ceai dansant în saloanele Palatului Administrativ, banii fiind donați școlii.
• Pe 16 februarie 1924, are loc un nou ceai dansant, în aceleași saloane, sub patronajul Ministrului Învățământului, Dl. Dr. C. Angelescu. Fondurile sunt donate, din nou, școlii.
• În 1928, prin Ordinul nr. 14471, din 3 septembrie, primit de la Inspectoratul Școlar al Regiunii Iași, Școala Secundară Gradul II se transformă în Liceu Tip C.
• Are loc o inspecție în școală în zilele de 27 și 28 martie 1931.
• În 1933-1934, în școlile din țară sunt folosite manualele de limbă franceză, elaborate de doamnele profesoare Charlotte Sibi, Gabriela Leonardescu și Olga Savinescu.
• În 1933, doamna prof. Gabriela Leonardescu editează revista „Gândul nostru”, cu participarea elevilor din clasa a VI-a.
Aprecieri laudative ale domnului Inspector General C. Botez și a doamnei Inspector Margareta Dinculescu.
• În anul 1935, Liceul „Carmen Sylva” participă cu dansuri și recitări la aniversarea a 20 de ani de la înființarea Teatrului „Mihai Eminescu”.
• Doamna prof. Elena Haralamb este directoare în perioada 1928-1943, fiind cea mai elogiată dintre directorii unității.
• În 1936, liceul cumpără, cu bani de la Comitetul școlar, localul ce aparținea „Societății doamnelor române” (actual strada Maxim Gorki).
• În 1928 a fost cumpărat, tot din fondul Comitetului școlar și cu un împrumut în bancă, localul „Casa Monoli”, pentru care se plătea chirie până la acea dată.
• În 1938, a avut loc aniversarea a 50 de ani de existență a unității (s-a amânat cu un an din cauza decesului doamnei profesoare Leonardescu, care a elaborat Monografia unității).
• La 15 aprilie 1938, are loc adunarea festivă la Teatrul „Mihai Eminescu”.
• Telegrama Regelui Carol al II-lea.
• Salutul Inspectorului General D. Furtună.
• Program artistic al elevilor școlii
• La 8 iunie 1938, liceul participă la manifestările consacrate „Zilei Restaurației”.
• În 1939 au loc noi inspecții în liceu, la care sunt prezenţi reprezentanți ai Ministerului Educației Naționale (printre care și Dl. Aroon Demian și Dl. Alex. Trandaf). Aproape toate cadrele didactice inspectate primesc calificativul „foarte bine”.
• La 1 septembrie 1939 începe Al Doilea Război Mondial; în Botoșani vin refugiați din Polonia, liceul primind elevi în internat și unele noi persoane în schema administrativă.
• La 18 ianuarie 1941, școala a donat 10.000 lei pentru nevoile ostașilor români.
• Pe 12 mai 1941, liceul expediază cinci lăzi cu arhivă (cataloage și matricole), care ajung la Liceul Industrial de Băieți „Roșiorii de Vede”.
• Pe 5 iulie 1941, liceul va părăsi localul din B-dul Eminescu, care va fi ocupat de armata germană până în octombrie 1941.
• Cadrele didactice donează „Împrumutului Reîntregirii” suma de 50000 lei, după care toți profesorii oferă salariul pe o zi pentru colecta ce se făcea în vederea construirii „Palatului Invalizilor”.
• Doamna prof. Sabina Botez, specialitatea istorie, va înlocui din octombrie 1943 pe d-na prof. Elena Haralamb, directoarea școlii, care va muri la 18 ianuarie 1944.
• Pe 26 martie 1944, orașul Botoșani și personalul principalelor instituții se evacuează.
• Liceul „Carmen Sylva” se instalează la Cermei, județul Arad, după care se va muta la Pitești. În timpul acestei mișcări s-a pierdut arhiva liceului.
• La 20 aprilie 1945, liceul revine în Botoșani.
• Localurile liceului sunt distruse (vandalizate), iar banii pentru reparații lipsesc aproape în totalitate.
• Liceul funcţionează, pentru un timp, în incinta Liceului „A. T. Laurian”.
• Se caută bani (Dir. Prof. Maria Manolescu solicită Ministerului o sută de milioane, acesta alocând doar 10 milioane). Alte sume au fost colectate de Comitetul școlar.
• Își începe activitatea doamna prof. Ileana Darie (Turuşancu), profesor de elită, care a predat limba română.
• Începe procesul de sovietizare a școlii.
• La 4 ianuarie 1948, prin Ordin al Ministrului Educației Naționale, nr. 327551/1947, Liceul „Carmen Sylva” devine Liceul Teoretic de Fete Botoșani, apoi Școala Medie nr. 2.
II. Școala după reforma din 3 august 1948.
• Prevederile din noile legi se integrau în așa-zisa „Revoluție Culturală”, ce urmărea ruperea cu trecutul și formarea „omului nou”, prin școlile organizate de stat, cele particulare și confesionale fiind desființate.
• Scoala medie înlocuiește liceul; există patru tipuri de școli medii: liceele, școlile pedagogice, școlile tehnice și școlile profesionale.
• Sunt create școli pentru muncitorii necalificați și așa-zisele „facultăți muncitorești”.
• Învățământul este politizat, înlăturându-se unele discipline ca sociologia, psihologia, religia etc.
• Tot acum încep așa-zisele „epurări” în rândul cadrelor didactice.
• Se organizează cursuri de ideologizare, ce trebuie să fie urmate obligatoriu de toate cadrele didactice.
• Începe o campanie de rusificare (editura „Cartea rusă”, Institutul de studii româno-sovietice, înființarea Muzeului româno-rus, Institutul „Maxim Gorki”, etc.)
Durata studiilor liceale:
•Până la Reformă, exista liceul cu 8 clase;
• Între anii 1948-1953, școala medie este de 11 ani;
• Între anii 1954-1957, școala medie este de 10 ani;
• Între anii 1957-1965, școala medie este de 11 ani;
• Din anul 1965, se extinde durata medie a studiilor de 12 ani.
• Din 1966, se revine la denumirea de liceu.
În 1969 termină prima serie cu 12 ani.
• Din 1954 se înființează cursurile serale.
• În anul școlar 1949-1950 sunt încadrați 29 de profesori în Școala Medie nr. 2 din Botoșani Cursurile se deschid la 26 septembrie 1949, iar la festivitate participă mai mulți activiști de partid, sindicat și U.T.C.
• Biblioteca școlară este dotată cu volume și cărţi sovietice.
• În perioada procesului de ideologizare comunistă, în consiliile profesorale se impuneau dezbaterea unor teme ca: „Școala în U.R.S.S.”, „Cultura în U.R.S.S.”, „Pedagogia în U.R.S.S.”, iar elevii studiază biografia lui I. V. Stalin.
• În anul școlar 1953-1954 sunt organizate 20 de clase în trei cicluri (I-IV, V-VII, VIII-XI).
• În internat sunt cazate 153 de fete, din care 48 au burse întregi și 38 burse de merit.
• Prin Ordinul Ministrului nr. 1676/1954, s-a aprobat „Regulamentul pentru organizarea și funcționarea internatului”.
• Răspunzând cererii mari de locuri în internat, se dispune crearea unui internat în plus, în anul 1954, în Bulevardul Lenin (clădirea unde a funcționat după 1971 Filarmonica), unde se afla și cantina unității.
• La examenele de sfârșit de an, participau adesea activiști ai Comitetului orășenesc, raional și regional de partid, precum și din partea sindicatelor și a U. T.C.-ului.
• În 1953-1954, raportul anual al conducerii școlii evidențiază meritele unor cadre didactice precum Ileana Turușancu, Ecaterina Popovici, Tatiana Ștefanovici, Mitică Bordeianu, Iacob Haler și Valentina Mihăilescu.
• În perioada 1949-1954, pe lângă Școala Medie de Fete, a funcționat și o Școală Pedagogică de Educatoare. De aici au absolvit 942 de educatoare. Directorul acestei unități a fost d-na prof. Dale Elvira.
• Prin Decretul 313/ 1956, se cerea întocmirea unui dosar personal pentru fiecare cadru didactic în parte, care, după aprobarea Consiliului Profesoral, se înainta secției de învățământ. Pe baza acestui dosar, se obținea un atestat ce dădea dreptul de a lucra în învățământ.
• În 1955, prin Ordinul Ministrului nr. 229, se cerea analiza situației fiecărui elev din punct de vedere disciplinar și politic. Sunt eliminate din școală 50 de eleve, din care 11 din orașul Botoșani.
• La sfârșitul anului școlar 1954-1955, în Raportul anual, se remarcă alţi profesori: Ariton Agafia, Ortansa Boţan, Eugenia Leahu, Emilia și Ștefan Dragomir, Lazăr Maria etc.
• Mai multe consilii profesorale, din anii 1955-1956, 1956-1957, discută probleme de conținut, în vederea creșterii randamentului școlar și educativ.
• Acum sunt primiți în școală 8 elevi de naționalitate greacă.
• Din anul școlar 1957-1958, se revine la sistemul de apreciere cu note și se trece, de la împărțirea anului în pătrate, la împărţirea sa în trimestre.
• Acum se introduc titlurile de „învățător fruntaș” și „profesor fruntaș”. (Ecaterina Popovici primește titlul de „profesor fruntaș”, chiar dacă, din 1956 , deținea deja titlul de „profesor emerit”.
• Din 1957 se renunță la denumirea de „școală medie” și se revine la cea de „liceu”.
• La 17 mai 1957, prin Ordin al Ministrului Miron Constantinescu, liceul primește numele de „Mihai Eminescu”, poetul devenind patronul spiritual al liceului.
• Tot din anul 1957, se revine la unele tradiții ale liceului, se reia studiul limbilor moderne, se scot din programă istoria și geografia U.R.S.S., se renunță la manualele sovietice și la unele teze dogmatice de tip leninist-stalinist.
• S-au retras trupele sovietice din România.
• În 1958, liceul participă la redeschiderea Teatrului „Mihai Eminescu”, reparat după bombardarea sa în 1944.
• La 20 februarie 1960, într-o adunare desfășurată în Aula Liceului „A. T. Laurian”, se analizează munca culturală desfășurată de cadrele didactice ale orașului (periodic au loc asemenea analize).
• La sfârșitul anului școlar 1959-1960, procentul de promovare pentru clasele I-IV este de 84%, pentru clasele V-VII de 67%, iar pentru clasele VIII-XI de 71%.
• În 1960, în februarie, sunt recrutați primii 18 elevi, viitori absolvenți, care să urmeze învățământul superior cu burse din partea Sfatului Popular Regional, pentru ca, la absolvire, urmând să fie repartizați acolo unde era nevoie.
• Pentru vacanța de vară, se solicită cantități obligatorii de plante medicinale uscate, ce trebuiau aduse la școală. Tot acum elevii sunt programați la „munci patriotice” în parcurile și terenurile sportive din oraș (erau însoțiți de profesori).
• După 1964, se produce o anumită „liberalizare” în învățământ (urmare a Declarației din aprilie).
• Se desființează Facultățile muncitorești.
• În 1962 se construiește un local pentru liceu cu 16 săli de clasă, laboratoare, cabinete, atelier și bibliotecă, în Calea Națională, nr. 75.
• În această perioadă se remarcă profesorii: Luiza Andrieș, Ileana Turușancu, Gheorghe Drăghici, Mihai Savel, Rodica Nunvailer etc.
• La 20 octombrie 1963, prof. Ileana Turușancu şi Emilia Ștefan, cu 40 de eleve, fac o excursie pe tema “Pe urmele monumentelor istorice ale lui Ștefan cel Mare din regiunea Suceava”.
• Un colectiv al Secției Orășenești de Învățământ inspectează liceul. Din colectiv fac parte Vasile Cojocaru, Spiridon Avărvarei, Mihai Matei, Ioan Damian și Constantin Ciurușniuc.
• Aprecierile consemnate sunt foarte bune.
• Profesorii Ștefan Constantin, Ileana Turușancu și Ecaterina Popovici sunt prezenţi în presa locală cu articole interesante.
• În 1966, Ministerul Învățământului, prin adresa 37339, semnată de Miron Constantinescu, atrage atenția că există mari abuzuri cu privire la scoaterea elevilor de la ore pentru diverse activități.
• Tot acum, Ministerul difuzează Ordinul 1084/1966, cu privire la disciplina și comportarea elevilor în școală, pe stradă, în sălile de sport și spectacole etc. Se interzice intrarea în baruri, cafenele și cazinouri.
• În anul școlar 1967-1968, din 927 de elevi cu situația școlară încheiată, promovează 601, deci un procent de 64,83 %.
• În ianuarie 1968 sunt desemnați pentru faza orășenească a olimpiadelor 147 de elevi; dintre ei se vor evidenția: Traian Apetrei, Laurențiu Tincu, Costică Topală, Lina Ștefan etc.
• Acum Liceul scoate revista „Drum nou”, apreciată printr-o adresă de academicianul Christofor Simionescu.
• În anul școlar 1968-1969, liceul avea, în clasele I-IV, 140 de elevi și patru posturi de învățători. Pentru clasele V-VIII erau 209 elevi și nouă catedre, iar în liceu 793 elevi și 44 de catedre • întregi, la care se adaugă completări de catedră și posturi de ingineri și maiștri.
• La Conferința Națională a cadrelor didactice, din noiembrie 1969, a participat și prof. Ștefan Constantin, directorul Liceului „Mihai Eminescu”.
• În ziarul „Clopotul” din 1 februarie 1969, într-un articol „Ipostaze feminine”, este elogiată activitatea prof. Ecaterina Rădăuceanu; în „Clopotul” din 12 februarie 1969 este intervievat profesorul Panainte Forţu, despre „valențele cercului de elevi” .
• În zilele 18-23 mai 1970, un colectiv al Inspectoratului Şcolar îndrumă și controlează activitatea liceului; sunt apreciați profesorii: Ecaterina Rădăuceanu, Eufrosina Vicoveanu, Lili Schiffter, Maria Tiperciuc, Eduard Boiarschi, Th. Crăciun, Vasile Tcaciuc, Verginia Motelică, Emilia Ștefan etc.
• Plenara C.C. al P.C.R. din 3-5 noiembrie 1971 stabilește ca școala să devină „puternic centru de educație în spirit comunist a copiilor și tinerilor”
• Încep să apară cabinetele de științe sociale;
• Încep manifestările din cadrul „Daciadei” și „Cântarii României”.
• În 1971, liceul se mută în complexul de clădiri din strada I.C. Frimu.
• În 1972, este ales director prof. Vasile Pricope.
• Elevii participă la lucrările agricole inclusiv în perioada înghețului din octombrie 1977.
• La 1 septembrie 1975, a luat ființă „Liceul de chimie industrială”, cu încadrare proprie. El va deveni apoi „Grup școlar de chimie industrială” cu școală profesională de maiștri.
• În anul 1982, în perioada 5-11 aprilie, „Liceul de chimie industrială” este gazda Concursului de literatură „Mihai Eminescu”, ediția XXV;
• Pentru modul de organizare, liceul este elogiat de ministrul învățământului, Ion Teoreanu și de președinta Comisiei naționale, Zoe Dumitrescu Bușulenga.
• La această ediție, elevii olimpici ai județului Botoșani s-au clasat primii pe țară.
• Între 20-30 martie 1984, Ministerul Educației desfășoară o activitate de îndrumare și control în liceu. Colectivul este condus de Rada Mocanu, adjunct al ministrului.
• În anul 1987, în luna aprilie, se desfășoară Ediția XXX a Concursului Național de Limbă și Literatură Română. Era director profesoara Anica Săvuc.
• În septembrie 1987 sunt derulate manifestări dedicate centenarului liceului.
• În vacanța anului 1989, liceul găzduiește Olimpiada de limba română, etapa națională, pentru clasele VI-VIII.
• Revoluția din decembrie 1989 aduce transformări în sens democratic: se înlocuiesc unele profiluri, punându-se accent pe informatică și limbi moderne.
• În august 1996, echipajul liceului „Sanitarii pricepuți”, obține la etapa finală, desfășurată la Poiana Brașov, locul I, fiind apreciați în Revista „Sănătatea”.
• În anul 1997, liceul este conectat la internet.
• În anul 2000, pe baza rezultatelor obținute, prin Dispoziția nr. 77, a Inspectorului General Corneliu Picealcă, conform Ordinului Ministrului nr. 3587/ 11.04.2000, se schimbă denumirea liceului în Colegiul Național „Mihai Eminescu”. Directorul institutiei de învăţământ este acum prof. Mihail-Viorel Vasilică , aflat la conducerea şcolii timp de 18 ani.
• Colegiul obține mereu locuri fruntașe la etapele naționale ale tuturor disciplinelor, laureații fiind recompensați cu unele excursii în străinătate.
• În fiecare an, echipa de teatru a colegiului s-a evidenţiat prin premii remarcabile la competiții locale și naționale.
• In perioada 2008-2011, Colegiul este condus de doamna Loredana Botezatu, profesoară de ştiinţe socio-umane.
• Colegiul Național „Mihai Eminescu” s-a implicat chiar de la început în desfășurarea proiectelor europene; s-a clasat în rândul celor 50 de școli europene evidențiate la nivel național în anul 2007, prilej cu care s-a inaugurat și Sala „Jean Monnet”, iar in anul 2009 primeste DIPLOMA DE EXCELENŢĂ, pentru performanţe în domeniul educaţiei.
• In luna septembrie 2011, este numită director al Colegiului, doamna profesoară Cristina Chiriac, prin decizia Inspectoratului Scolar.
• In anul 2011, Colegiul Naţional Mihai Eminescu primeste vizita ARACIP (Agentia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar); în urma evaluării externe, s-a constatat că oferta educaţională este adaptată la nevoile şi cerinţele elevilor, iar resursele umane existente sunt calificate şi, drept urmare, toţi indicatorii de autorizare a funcţionării instituţiei sunt îndepliniţi.
• In luna noiembrie 2011, colegiul este supus şi controlului general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Botoşani, calificativul final acordat fiind „foarte bine”.
• În ceea ce privește baza didactico-materială, liceul dispune de date înregistrate în evidenţele secretariatului, contabilității şi bibliotecii.
Notă: Material prezentat de domnul profesor Matei Mihai.
Tweet